Scurt istoric

SCURT ISTORIC AL COMUNEI PUTNA

 Comuna suceveană Putna este situată la 30 de kilometri nord – vest de orașul Rădăuți. Este mărginită de dealuri împădurite care ating altitudini de până la 800 de metri. Se învecinează cu Straja la nord, cu Vicovul de Jos și Sucevița la est și cu Moldovița la sud.

   Apariția acestei localități este strâns legată de zidirea de către Ștefan cel Mare a Mănăstirii Putna între anii 1466 – 1469. La începutul acestei perioade, domnitorul a mutat de la Volovăț la Putna bisericuța de stejar ctitorită de Dragoș Vodă.

   La scurt timp după sfințire, Mănăstirea Putna a devenit un puternic centru de cultură și artă.

   De școala mănăstirească de aici se leagă și numele lui Iacob Putneanul care, ajuns Mitropolit al Moldovei, renovează mănăstirea pe cheltuiala sa și întemeiază aici, în 1765, o academie duhovnicească, pusă sub îndrumarea șui Vartolomei Măzăreanu.

   Școala mănăstirească de la Putna a îmbogățit patrimoniul artistic al țării, a pus bazele tradițiilor muzicale putnene și a sprijinit educația sătenilor care multă vreme și-au dat copiii la acea școală.

   În 1871 are loc celebra serbare de la Putna (400 de ani de la sfințirea mănăstirii), al cărei suflet a fost Mihai Eminescu.

   Unul dintre stareții care au contribuit la ridicarea nivelului cultural al Putnei a fost Teofil Patraș care a păstorit mănăstirea între anii 1901 – 1917. Împreună cu învățătorul Dorimedont Vlad s-au implicat în ridicarea unor instituții de cultură ce lipseau la Putna. Astfel, din inițiativa lor s-au făcut donații substanțiale pentru construirea bisericii satului și a Casei Naționale (în 1899 fusese terminată clădirea școlii din Putna, la 25 de ani după cea din Gura Putnei).

   În 1917 preotul Leon Abageru a înființat corul sătesc din Putna, fiind primul dirijor al acestuia. Peste ani, această formație corală avea să ajungă una dintre cele mai valoroase și mai renumite din țară.

   Prima fabrică de sticlă a fost înființată la Putna în 1797 de către evreul Iassel Reichukey, negustor din Rădăuți.

   În 1832 a luat ființă fabrica de cherestea a fondului bisericesc, iar la scurt timp după aceasta s-a deschis o fabrică de prelucrare a alcoolului industrial prin distilarea lemnului. După 3 ani s-a inaugurat o fabrică de sticlărie avându-l ca proprietar pe evreul Fischer, care a prosperat mult după Primul Război Mondial.

   Prin anii 1910 – 1912 s-a înălțat o fabrică de ciment în apropierea mănăstirii (după 1950 au mai existat o fabrică de cherestea și o turnătorie de fontă).

   În 1899 s-a construit linia ferată, lucrare care a durat 2 ani.

   În jurul anului 1900, vornicul Petre Calanciuc ridică o clădire a Primăriei Putna care va rezista până în anul 2000, când a fost demolată. În același loc s-a construit o primărie modernă care a fost inaugurată în 2006.

   În 1971 se construiește un cămin cultural modern, în 1979 – 1980 două blocuri noi în centrul comunei, iar în 1982 noul local de școală.

   Putna a devenit treptat o comună renumită prin obiectivele sale turistice: mănăstirea cu mormântul lui Ștefan cel Mare, Chilia lui Daniil Sihastrul, Biserica din lemn a lui Dragoș Vodă și Schitul „Sihăstria Putnei“, devenit, de puțin timp, mănăstire. După 1990 s-au ridicat mai multe hoteluri și pensiuni turistice.

   De-a lungul anilor ocupațiile de bază ale putnenilor au fost creșterea animalelor și lucrul la pădure. Dintre îndeletnicirile „artistice“, specifice femeilor, cea care a rămas vie până azi este încondeiatul ouălor.

   Actualmente, populația comunei Putna numără circa 3750 de locuitori.

(Andy Best)